Conflictul între generaţii – o problemă fără rezolvare?
Oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.
Este de ajuns să deschizi televizorul ca să afli "starea naţiunii". Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. "Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu", îmi spunea deunăzi un prieten.
Delincvenţa juvenilă, creşterea ratei prostituţiei, abandonul şcolar, avorturile în rândul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate "fireşti" ale acestui haos generalizat, sunt o crudă realitate. Părinţii tinerilor adolescenţi de astăzi, cunoscând toate aceste pericole latente, nu ştiu ce să facă mai întâi pentru a-şi proteja odraslele.
Atunci, i-am zis că, se pare, că vrea un lucru rău, iar atitudinea părinţilor este justificată întru totul. Părinţii sunt datori să insufle copiilor obiceiuri bune şi să-i ferească de anturaje dubioase.
Cum să-ţi faci din părinţi nişte prieteni? Câştigându-le încrederea! Arătându-le că eşti matur şi responsabil… Treaba aceasta cere timp şi efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi.
Odată câştigată, încrederea trebuie şi menţinută. Un părinte care, aflându-se în diverse situaţii, a înţeles că poate avea încredere în fiul său adolescent, nu va avea suspiciuni în ceea ce priveşte anturajul sau locurile pe care acesta le frecventează.
Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor să o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că, dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.
Câştigând încrederea părinţilor lor, adolescenţii ar putea să iasă din casă mai des în locurile publice cu prietenii. Din păcate nu sunt multe locuri tinereşti de bun gust. Asta este într-adevăr o problemă pe care oamenii bisericii ar trebui să aibă în vedere. .
Conflictul între generaţii este o realitate. Cred însă că, dacă părinţii şi tinerii, fii şi fiice, s-ar strădui deopotrivă să-l caute pe Dumnezeu, şi unii şi alţii ar reuşi în linii mari să aibă aceeaşi viziune asupra vieţii.
Laurenţiu Dumitru
